Prezentare generala a CPMAO


 

 

 

1. Benchmarking al experientei italiene

 

1.1 Preambul

Activităţile pregătitoare pentru proiectul strategic al Centrului pentru Promovarea Măsurilor Active de Ocupare (CPMAO) au fost demarate printr-o comparaţie între partenerii, inclusiv transnaţionali, ai proiectului O.C.U.P., ce au considerat utilă punerea la dispoziţie a unei sinteze a celor mai bune experienţe italiene în privinţa furnizării de servicii de măsuri active pentru ocupare.

În plus s-a considerat utilă reproducerea în acest capitol a rezultatelor unei acţiuni de benchmarking derulate în cadrul a trei structuri italiene selecţionate şi datorită analogiei cu dimensiunea de implementare a proiectului la Cluj, şi anume:

  • Provincia Padova (Regiunea Veneto, în nordul Italiei)
  • Provincia Perugia (Regiunea Umbria, în centrul Italiei)
  • Provincia Siracusa (Regiunea Sicilia, în sudul Italiei).

Sistemul serviciilor pentru ocupare în Italia a fost revăzut în mod considerabil, la sfârşitul anilor ’90[1], atât în ceea ce priveşte structura sa instituţională cât şi serviciile.

De la un model bazat pe prezenţa unor oficii locale (provinciale) în directa subordine a Ministerului Muncii, s-a trecut la o descentralizare substanţială, atribuind Regiunilor competenţele pentru dezvoltarea pieţei forţei de muncă, iar Provinciilor gestiunea Centrelor pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Printre mandatele normative cele mai relevante se numără intensa accentuare pe furnizarea de măsuri active de ocupare, comparativ cu predominanţa politicilor pasive urmate în scenariul precedent.

Deciziile şi implementarea (eng. governance) proiectelor examinate au fost asumate de către Provincii (administraţiile provinciale), legitimate prin gestiunea Centrelor pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în cazul experienţelor din Padova şi Perugia, în timp ce în cazul Siracusei ideea proiectării a fost primită de Provincie în urma unui parcurs realizat de subiecţi publici şi privaţi ce operează în cadrul formării profesionale.

[1] Decretul Lege nr. 469 din 23 decembrie 1997:

„Atribuirea către Regiuni şi alte organisme locale a funcţiilor şi sarcinilor în materie de piaţa muncii, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 59/15 martie 1997”

.

În toate cazurile examinate, lansarea construirii reţelei a avut loc graţie unor proiecte de sistem: două dintre ele co-finanţate de Fondul Social European, iar cel din Siracusa de programul Equal.

1.1.            Caracteristicile strategice relevate

Acest context instituţional a permis demararea mai multor experienţe ce în diferitele contexte locale au contribuit la dezvoltarea serviciilor de ocupare.

Experienţele cele mai semnificative sunt cele ce au permis crearea sinergiilor între diferiţii subiecţi implicaţi în sistem: persoane în căutarea unui loc de muncă, agenţi comerciali, Camere de Comerţ, reprezentanţi ai sindicatelor, patronatelor, asociaţiilor profesionale, instituţii de formare, Universităţi, etc.

Având în vedere natura lor „publică” şi instituţională, Centrele pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Provinciile ce le gestionează şi-au asumat, în experienţele relevate, rolul principal de governance şi de stimulare a construirii sistemului de relaţii necesar pentru a cuprinde sinergiile între subiecţii activi pe teritoriu.

Strategia, demarată din dorinţa de a integra serviciile de formare cu nevoile de competenţe ale teritoriului, a luat forma unor „sisteme” din ce în ce mai ample, până la a construi, sub diverse aspecte, adevărate reţele de subiecţi ce au dat naştere unei colaborări structurate, finalizată prin asumarea sarcinii de a răspunde nevoilor clientelei şi prin furnizarea, în mod integrat, a serviciilor necesare.

Alegerea strategică fundamentală poate fi sintetizată astfel: poziţionarea „în centrul sistemului serviciilor” a utilizatorului, şi anume:

  • a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau care doresc să-şi îmbunătăţească poziţia ocupaţională;
  • a agenţilor economici sau organizaţiilor care au nevoie să angajeze noi persoane, noi profiluri profesionale şi/sau să îmbunătăţească competenţele propriilor angajaţi.

Diferiţii subiecţi activi în teritoriu, fiecare cu caracteristicile specifice, contribuie împreună la asigurarea unor servicii de calitate, în urma „asumării sarcinii” de a răspunde nevoilor clientului, adesea multiple, de către unul dintre aceştia.

În esenţă, reţeaua garantează valoare adăugată în următoarele circumstanţe:

  1. capacitatea unuia sau a mai multor „noduri” ale reţelei de a asigura efectiv o „asumare” a sarcinii de a răspunde nevoilor utilizatorilor;
  2. activarea subiecţilor cei mai calificaţi pentru a furniza serviciile cele mai utile în raport cu nevoile relevate;
  3. colaborarea tehnică şi operativă între partenerii din reţea, pentru o continuă îmbunătăţire a nivelurilor de integrare.