Planificarea economica

Dacă celelalte secţiuni ale planului de afaceri trebuie să fie narativ-descriptive, partea dedicată estimării financiare trebuie să se bazeze în mod substanţial pe cifre, indicatori clari ce permit o monitorizare reală şi credibilă a situaţiei financiare actuale şi potenţiale.

1)      Bugetul pentru investiţii

Investiţiile referitoare la proiectul de demarare a unei afaceri pot fi distribuite pe următoarele capitole de cheltuieli :

• Demarare, planificare şi studii
• Activităţi de construcţii şi asimilate
• Maşini, instalaţii şi echipamente, etc.

Pentru fiecare dintre aceste capitole de cheltuieli trebuie să fie introdus un coeficient de amortizare  care este considerat ca fiind cel mai potrivit, în funcţie de compoziţia investiţiilor în cauză. În plus faţă de amortizarea investiţiilor, se prevede şi introducerea, de asemenea, amortizării cheltuielilor capitalizate, a cărui valoare trebuie atribuită în funcţie de suportul la activitatea firmei. În plus, este necesar a prevedea, de asemenea, timpul de dezvoltare a investiţiilor în raport cu care se pot solicita finanţări sau subvenţii publice. Este oportun ca în stadiul incipient al afacerii să existe un aport de capital propriu raportat la necesităţile financiare.

2)      Bugetul pentru cheltuieli

Prognoza detaliată a cheltuielilor înseamnă realizarea unei estimări analitice a costurilor generate de firmă, cel puţin pentru primii trei ani de activitate. Costurile pot fi împărţite în funcţie de următoarele criterii:

• costurile proporţionale cu „producţia” (costuri variabile)
• costurile fixe.

În prima categorie întră toate consumurile legate de: materii prime, materiale auxiliare, combustibili şi energie electrică, costul forţei de muncă directe (atunci când este posibil a o corela cu activitatea firmei), cheltuielile financiare, etc.

Costurile fixe sunt cele care nu pot fi legate de activitatea de gestiune; cu titlu exemplificativ acestea pot fi: cheltuieli cu chiria, plăţile ratelor de leasing, amortizarea, cheltuielile generale de administraţie, etc. Estimarea costurilor capătă caracter „critic” în etapa de prognoză , deoarece există riscul de a omite sau subestima costurile pe care firma va trebui să le suporte ulterior. Este bine să se ia ca referinţă, pe lângă instrumentul propus aici, şi un bilanţ al unei firme similare şi/sau alte exemple de bugete pentru cheltuieli.

3)      Bugetul de venituri

În etapa iniţială, este necesar a se ocupa mai ales de posibilitatea de a vinde produsul sau serviciul astfel încât stocurile să fie minime. Pentru construirea bugetului de venituri trebuie să se ţină seama de criteriul general de referinţă, care este „volumul vânzărilor”. De fapt, cei care cumpără sau produc în primă instanţă bunuri pentru „depozit” sau „inventar”, generează imediat costuri şi nu venituri imediate. Estimarea valorii economice corelate cu veniturile ar trebui să fie efectuată cu prudenţă extremă, ţinând seama de:

• calitatea produsului / serviciului faţă de media pe industrie;
• nivelul concurenţei;
• prognozele macroeconomice şi de piaţă;
• amplasare (în special pentru întreprinderile comerciale).

4)      Prognozarea unor eventuale facilităţi / subvenţii publice

Unul dintre paşii care servesc la planificarea unei posibile începeri a unei afaceri este dat de verificarea posibilităţii de a beneficia de facilităţi/subvenţii publice acordate firmelor ce îşi desfăşoară activitatea în zona aleasă, pe piaţa / sectorul identificat, pentru  grupuri sociale cu anumite caracteristici (de exemplu, persoanele tinere),pentru anumite tipuri de afaceri (de exemplu: cooperative). Multe iniţiative pentru a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii, prevăd proceduri simplificate pentru obţinerea de fonduri. De obicei, legile favorizează proiectele cu următoarele caracteristici: inovare de produs / proiect, introducerea de tehnologii avansate, creşterea ocupării forţei de muncă, promovarea dezvoltării teritoriale, investiţiile consistente prin mijloace proprii. Adesea modul în care aceste contribuţii sunt plătite este reprezentate de scutirea de la plata taxelor, care este în esenţă o economisire a resurselor fiscale.

CRITERII ÎN VEDEREA EVALUĂRII REZULTATELOR ACTIVITĂŢII DE PROIECTARE

1. Echilibrul contului de profit şi pierdere ar trebui să fie atins la sfârşitul primului exerciţiu financiar în cazul firmelor care operează în sectorul de servicii; pentru celelalte tipuri de firme este recomandabil să se atingă acest echilibru la finele primilor 3 ani de activitate.

2. Atenţie! În unele cazuri, în care, de exemplu, este nevoie ca perioada de stocare a bunurilor în depozit să fie lungă trebuie să fie evaluată în fiecare caz in parte, posibilitatea de a prelungi cu cel puţin încă un an termenul de realizare a echilibrului contului de profit şi pierderi.

3. Un indicator interesant pentru evaluarea contului de profit şi pierderi este reprezentat de procentul costurilor fixe din costurile totale. Costurile fixe nu trebuie să depăşească, cu excepţia unor motive întemeiate, 40% din costurile totale ipotizate.

4. Pentru companiile cu o puternică orientare comercială este necesar a se verifica cu atenţie rata de rotaţie a stocurilor pentru a preveni perioade de depozitare mai mari decât nevoile reale. Un rezultat satisfăcător este estimat printr-o rotaţie a stocurilor care să nu depăşească un trimestru, corespunzătoare cu reînnoirea inventarului de cel puţin patru ori pe an.